Ce fericită-i Piatra mică
Umblând pe drumuri singurică,
Nu-i pasă nici de cariere,
De ce se cade şi se cere.
Veşmântu-i – Univers fugar
De-un cafeniu elementar;
Ca soarele – ea nu depinde
De nimeni – singură se-aprinde
Şi Absolutul împlineşte
Şi simplu – cum o fi – trăieşte.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea simplității și a independenței, folosind imaginea unei pietre mici care își trăiește viața liberă și neafectată de griji. Subliniază importanța de a găsi împlinirea în lucrurile simple și de a nu depinde de validarea externă.