Emily Dickinson – Ce Fericită-i Piatra Mică
Ce fericită-i Piatra micăUmblând pe drumuri singurică,Nu-i pasă nici de cariere,De ce se cade şi se cere.Veşmântu-i – Univers fugarDe-un cafeniu elementar;Ca soarele – ea nu depindeDe nimeni – singură se-aprindeŞi Absolutul împlineşteŞi simplu – cum o fi – trăieşte.