Emil Botta – Poetul și Lumea Lui

Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tâmpla mi-o farmă,
Însemnările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de-o stranie larmă.
Aproape-s de voi, departe, aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri,
de voi sunt aproape, turme stelare,
buchete, cascade, alaiuri!
Tutelară noapte, orbitor pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o,
argentina pădurilor, ruga ascult-o!
Și apei ce-și sună în toate serile talanții, florinii, averile,
Isadorei,
Terpsihorei,
Apei, auzi-i, auzi-i căderile!

Sensul versurilor

Piesa explorează starea contemplativă a unui poet, copleșit de frumusețea și misterul lumii. Versurile evocă imagini puternice ale naturii și ale spiritualității, sugerând o căutare a sensului și a inspirației.

Lasă un comentariu