Emil Botta – Prinos

Prințul norilor, tatăl florilor,Adonaia vizitat la miez de noapte albastrul pământ.O, cum ondulau brațele margaretelorși câmpia.Adonai s-a oprit la cocioaba urzicilor și trufașul munte a încremenit.Jivinele cu botul pe labe au articulat câteva silabe.Vântul ca un sclav își rupea degeteleca ele să nu mai treacă prin lira copacilor,dar ulciorul șchiop aduse apă,și au mai venit … Citește mai mult

Emil Botta – Să Fiu Amurgul…

Să fiu amurgul aș vrea,să aștept sfâșiat la ferestre,dragostea mea.Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi parăși să plec apoi,când se face seară.Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,muntele-n omagiuși codrii ce tac.Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptămulțime de regi în genunchiși florile toate să trecem așteaptă.

Emil Botta – Fantasmagoria

Stele ascunse-n telescopîntoarceți-vă-n cer.Douăzeci de ani astronomul miopo să vă caute ca pe mioare-un oier.Priviri, la matcă vă-nturnațica ploaia, ca izvoarele.Orbul care v-a pierdut, cere să-i redațiluna și soarele.Melci, reintrați în cocioabe,cenușa, revino în focuri și-n vetre,copaci, întoarceți-vă în muguri, în boabe,și voi, oameni, în pietre.

Emil Botta – Iberia

Muzica Sferelor eradupă umila părere a mea.Ceruri cântând,vitroasele ceruri sunând,incorporale retorici retorizândîn aerul fără densitate,în extramundana puritate,aceste muzici nu le audeburuiana-săraca, ori acel vânturat,ori acel măcinatde un vis nevisat,un vai de mine în ploaia perpetuă,de ploaia mașteră îmbrățișat,de bicele sale,împletitele-n șapte,VAI DE MINEcu elpitic discurs,tinichea de gazdin care gazul s-a scurs.Oricinepiatra mi-aruncă:pentru tine mingea,prinde-o tu, … Citește mai mult

Emil Botta – Domnul Amărăciune

Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,în haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor.E gata ceaiul? Toți au venit? Totul e gata?Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute,arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute?Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte?Amărăciunea m-a luat de mână … Citește mai mult

Emil Botta – Tic-Tac

Tic-tac-tic îmi sună ceasulMăsurindu-mi viața-n clipe,Plin de viață îmi e glasulCa bătaia de aripe.Ascultând cum bate oraMiezului târziu de noapte,Glasul lui îmi pare tunetȘi mă ia cu frig în spate,Dar în ora de amiazăCând lumina strălucește,Sunetu-i e viață trează,Parcă-l simt cum îmi zâmbește.Zi sau noapte, iarna, vara,Timpul curge-n matca lui,Nici nu-i pasă că-l măsoarăTic-tac-tic al … Citește mai mult

Emil Botta – Scut

Iubirea mă apără,de aceea portfruntea sus, în exil printre oameni.Când ziua decade și când, spre apus,cumpăna liniștită se-nclină,o, atuncea, de sus,primesc o tristețe senină.Ochii mei în extaz rătăcescspre adâncul fântânii unde stelele scapără.O, de al stelelor dor mă topescși m-aș duce la ele,dar Iubirea mă apără.Cu graiuri nebune mă cheamă,în lunci, cântătoare Undine.Și când să … Citește mai mult

Emil Botta – Anotimp

Nici viori, nici fluiere,nici ploaia prin plete să-ți suiere;în tăcuta noapte adâncăglasul tău nu se aude, nu încă….Din himericele bolți se aninăarmele nopții, stelele-n ruină;până la noi încă n-a pătrunsal codrului clopot ascuns.Cerestile drumuri,toate-s doar aburi și fumuri…Plimbă-te, pală, prin aurora,frunte a lucrurilor, luna mea, prora!.Dar vor veni! O, ce siguri,oaspeții în veșminte de friguri!Dar … Citește mai mult

Emil Botta – Fabula

Va voi ridica la rangul de copac,spus-a Dumnezeu ierburilor blajine,iată, în primăvara care vine,creșterii voastre nu voi mai pune capac. Să nu credeți în el, e un făgăduitor,zise titirezul care se-nvârtea la rădăcina lor.Mie mi-a promis că o să mă facă om,cu ciubotele, o comoară de om. Dar un grec, un Esop, auzindu-l grai:„Dacă Dumnezeu … Citește mai mult

Emil Botta – Revizorul Nostru

Școlarul durerii,ce rău a albit…Anii, la urma urmelor,anii.Dar plânsul în hohote,plânsul, de ce?Vai, revizorul nostru,revizorul școlar,domnul Eminescu,a fost tras pe roată.Când vei auzi creanga trosnind,ia seama spun: e osul lui,al revizorului nostru școlar…Minți, școlare, minți,am răcnit,Eminescu a fost răstignit.