Și totuși, chiar fiind biruitor,
Căci ai noblețe, ca un rege ești,
Nu-mi poți lua teama, nici să mă-nvelești
Cu slava ta, să simt acel fior
La pieptul tău, și-apoi să gem ușor
Că singură am fost. Când cucerești
Faci ceva nobil, poți să te fălești,
Dar alteori e lucru-njositor!
Și cum soldatu’ învins dă spada sa
Cui de pe jos din sânge l-a săltat;
La fel, Iubite, eu îți spun așa
Că mă predau. Dar dacă m-ai chemat,
Eu mă ridic din josnicia mea.
Iubirea ta mă-nalță imediat.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema predării într-o relație, unde eul liric recunoaște puterea și noblețea partenerului, dar și propria vulnerabilitate. În ciuda temerilor, eul liric alege să se predea iubirii, găsind în ea o forță înălțătoare.