Versuri corectate și adnotate
Rana pururi de noi scurmată,însuși zeul e, de-i vindecată.Tăiș noi suntem, râvnind a ști –iar el, seninul, se risipi.Chiar daru-i sfânt în neprihanăîl smulge din lumea-i prea vană;neclintit, nu-l primește decâtdezlegat, părtaș hotărât.Doar mortul soarbe gânddin șipot susurândsub zeiescul semn, mortului mut.A noastră larmă sfărâmă țelul!Râvnește spre dangăt doar mieluldin molcom freamăt tot mai tăcut.
Și totuși, chiar fiind biruitor,Căci ai noblețe, ca un rege ești,Nu-mi poți lua teama, nici să mă-nveleștiCu slava ta, să simt acel fiorLa pieptul tău, și-apoi să gem ușorCă singură am fost. Când cucereștiFaci ceva nobil, poți să te fălești,Dar alteori e lucru-njositor!Și cum soldatu’ învins dă spada saCui de pe jos din sânge l-a … Citește mai mult
De îndată ce o vede pe Laura sau se gândeşte la ea, inima i se tulbură şi este uluit peste măsură, de aceea fuge.Când mă întorc spre partea aceea-n careal doamnei chip ca soarele luceşte,şi pentru că în minte-mi zăboveşteacea lumină ce mă arde tare,eu inima îmi simt că vrea să zboare,dar când lumina vie … Citește mai mult
Cum să nu ai un fel maiestuosSă lupți cu timpul, nemilos tiran?Să fii mai tânără din an în an,Cu grația-a mai mult decât un vers?Tu poți să stai deasupra orelor,Iar feciorelnice grădini, nezămislite,Smerite să-ți rodească ție floriCu-a tale haruri mai asemănite.Astfel că nici urmași ce viața-ți cer,Timpul sau pana mea, ce slavă-ți vor,Nici suflet bun, … Citește mai mult