I se spune Gânditorul
Visătorul
Pe-Pământ-Găsitorul
În control într-acolo încotro-l duce dorul
Căutător de Adevăr, în subsol
în interior, după izvor
nealeator, în firea lui de-a-fir-a-păr
Pe unde merge, umblă, contemplă
șterge urmele și citește-n umbră
în semne
de exemplu la întâlnire n-o să te-ntrebi dacă-o fi el
cine-l vede-l știe
îl recunoști într-o mie
nu e timid, respectiv introvertit
ci introspectiv, incomod într-un cadru finit
redefinit, proprietate – înainte de toate libertatea
abilitate, mobilitatea, material maleabil – spiritual imuabil
mentalul forjat ca metalul în focul sacru
focusat cu detaliu
imersat în universul total, unitar în contrariu
un pasager cu pasager prin acest pasaj de mistere
distingând instant, instinctiv în ritm de tăcere
mereu pe cale, pe un nou punct de plecare
mereu ca prima oară, la prima testare
ca într-o continuă mirare
în stare de orice fără să-și intre-n stare
nu-i pasă de mișcare, el e mișcarea, el e starea.
.. instrumental break..
cu ochii la constelații
unde nu-s conspirații
manifeste vibrații
diferite timpuri și spații
pașnic, unii numesc greșit excentric
nu-l găsești des în Centrul Vechi
pentru că el de fel se regăsește în Centrul Veșnic
Mintea e ca o mare
Orizontul e cea mai mare limitare
dar când n-are hotare, n-are.
Nimic nu-i întâmplare în contemplare sau în zadar în căutare
Intuiția-i ține de șase când se uită-n zare
Nu-i un simplu admirator de contur
Ci un explorator scrutând adâncul obscur într-un nou sejur
Chiar dacă-i jovial, nu-l lua drept superficial
E firea lui de-a fi real
Îi place dragostea, original,
intrat în drepturi între timp în trei mișcări și șapte sferturi
urcând în alte sfere, pe-nalte trepte
dansând cu îngerii
transcendând Valea Plângerii
Cunoaștere, naștere, distrugere, Soare, tunete, fulgere
tot ce curge
din sentimente către dimensiuni imense
sinteze intense privind sensul nu contextul
Vise îndrăznețe, vizează direct Centrul, nu doar aspectul
Trecând prin întregul spectru
El nu e nimeni și-n același timp e tot
Pretutindeni, nelăsând loc de echivoc
Fără probleme de timp, probleme de mod
De fapt în fond probleme – deloc
Sensul versurilor
Piesa descrie un individ introspectiv și spiritual, mereu în căutare de adevăr și sens. El transcende limitele convenționale, explorând dimensiuni interioare și exterioare, conectat la esența universală.