Versuri corectate și adnotate
Sunt constelații înscrise pe boltăce urcă pe scara împărăteascăo scară desenatăpe spinările iubirii.Cassiopeeaadunare nordică de stele cincivecine cu Perseu Andromeda Cepheussunt călătoare pe epiderma învingătoarea nopții. Aiciclipa-i turnatăîn forme umplute cu cearășica-n marile turnătoriipic cu pic se topeșteîn fluviul roșu fierbintesub apăsarea timpului cosmicce ne transformă. lentenemiloase metamorfozeomidăcrisalidăfluture plin de culoare.
Rânduiri ale morții, rosturi pașnic ivite –omule, pururi stăpân, să vânezi te-ndârjești;năvod și capcană, ades vintre ciuntiteprin văgăuni atârnate, sărbătorești;tiptil coborâte. Semne-ale păcii păreți,dar brutal lângă mal vă smuncesc slugi ce-așteaptă,și văgăuna prin noapte-azvârlă pale săgeți:turturele bete de soare..Dar treaba o dreaptă!..Fie departe de cuget a milei suflare,cel ce vânează rostul și-l drege;sârg și băgare … Citește mai mult
Am visat un cer înstelatCu stele limpezi până la înduioșareIată, ți-am spus luându-te de mânăUnde se află, cum aratăConstelația firului de iarbăConstelația firului de grâuConstelația codrului înverzitConstelația blândei livezi amurgiteConstelația salcâmului și-a teiului înfloritȘi departe, în depărtare, constelațiaDragostei tinere, a iubirii statornicePrivește constelațiile culorilor cum coboarăDin văzduh pe pământ într-un tact legănat
Orion.Nici o corabie nu s-a întors vreodatăDin mările sudului sau de la CapricornAtât de pură și elegantă fregata,Cum se întoarce toamna Orion.Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicândLumina lui albă. Nici pe pajiști de fin.Oceane și munți îl văd primăvara plecândȘi cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.Octombrie urcă din nou peste grădiniÎnaltele-i catarge cu vârfuri … Citește mai mult
I se spune GânditorulVisătorulPe-Pământ-GăsitorulÎn control într-acolo încotro-l duce dorulCăutător de Adevăr, în subsolîn interior, după izvornealeator, în firea lui de-a-fir-a-părPe unde merge, umblă, contemplășterge urmele și citește-n umbrăîn semnede exemplu la întâlnire n-o să te-ntrebi dacă-o fi elcine-l vede-l știeîl recunoști într-o mienu e timid, respectiv introvertitci introspectiv, incomod într-un cadru finitredefinit, proprietate – înainte … Citește mai mult
Spune-mi ce ai pentru mineSpune-mi ce-o să iau când plecSpune-mi unde-mi este bineȘi unde mă regăsesc.Lupta cu timpu-i dezolantăCă ies la fel lună de lună,Oare asta mai conteazăIntru fără bagaj în mână.Îmi amintesc când te-am rănitÎmi amintesc c-am vindecatÎmi amintesc când am iubitÎmi amintesc c-am înșelat.Știu, nu e bine,Mă lupt cu mine,Minciuna e cea mai … Citește mai mult
Nici nu mai știu ce zodie eștiDar nu contează dacă mă iubeștiPărul meu ciufulit îmi potrivești.Oh oh oh. O mie de stele în ochii tăi se reflectăOh oh oh. Lângă tine mă simt aproape perfectă.Sărută-mă-ncet, nu stai un picAprinde luna că mi-e frigVad constelații în pistruii tăiMa iei în brațe și parcă atunciNoi suntem Marte … Citește mai mult
Ieșisem să mă liniștesc într-o seară de marteȘi din afara poiatei unde fierbea siropul de casăAm sunat pompierul cu o voce mieroasăȘi l-am implorat să dea ceaunul de pe foc la o parte:“O, tulumbaș, dă focului încă o loviturăȘi trimite puzderia de scântei pe hornul de fum”.Crezusem cumva că se vor pierde pe drum,Printre crengile … Citește mai mult
Omul cel orb ce stă pe-o punte,sur ca o piatră de hotar fără de nume,el poate este doar un fapt, anumedin depărtări spre stele să le-nfrunteadâncul lin, tăcut centru de constelațiicăci totu-n juru-i prins de oscilații.Neprihănitul este el care stă dreptla încâlcite drumuri pus să steie;intrarea-ntunecată să încheieneserioasei lumi, Preaînțelept.
Palmă, culcuș boțit în caredormit-au constelații, sutede mii – lăsând, în reurcarela cer, în urmă, cute.Culcușul, oare, – atât de dulcele-a fost, încât, într-însul, clareși-arzânde, ca un mare sfeșnic,în tremur veșnic,să se culce?O, mâinile-mi care le-au fostculcuș prielnic, și abscons,sunt reci, acum și făr’ de rost,în lipsa astrelor de bronz.