În marea fără valuri a timpului boltit
stau peștii orbi ca moartea
și plâng în unda verde.
În fond un vast periplu
s-a preschimbat în dar
zeiței fără soare uitată de Olimp
de-un ev, chiar nici un nume
nu-i mai îmbracă forma
perfectei pietre albe
din care nasc corali.
Abisului miracol
o flacără în ape.
Sensul versurilor
Piesa descrie o statuie scufundată într-o mare atemporală, uitată de zei și de lume. Statuia devine un simbol al transformării și al frumuseții găsite chiar și în adâncurile întunecate ale uitării.