Eduard Pamfil – Statuia Scufundată
În marea fără valuri a timpului boltitstau peștii orbi ca moarteași plâng în unda verde.În fond un vast periplus-a preschimbat în darzeiței fără soare uitată de Olimpde-un ev, chiar nici un numenu-i mai îmbracă formaperfectei pietre albedin care nasc corali.Abisului miracolo flacără în ape.