Versuri corectate și adnotate
Îmi place marea când e-nfuriată,Când chiuie și strigă disperată,Când, obosită, tace ca o fiară,Pândind din nou, cum ar putea să sară,Privind prin transparențele meduzeLa țărmurile în colorate bluze.Ce înseamnă glasul mării pe furtuni,O știu pescărușii și micii lăstuni,Care se-nspăimântă și răcnesc pe maluri,Privind cum se-nalță muntele de valuri.Bărcile, pescarii par o jucăriePe întinse ape prinse … Citește mai mult
Ahoi marinari, cum vă simțiți azi?Ahoi marinari, ce mai faceți voi?Soarele s-a ivitCu nava noi am pornitSpre un nou răsărit.Navigăm pe șapte mări și țăriȘi petrecem până-n zori.Cu monștri noi ne luptămPe pirați să-i înfruntăm.Cu siguranță vom câștigaȘi comori multe vom avea.De spaima mării n-avem teamăPentru noi frica e un dușman.Voioși suntem în luptăȘi victoria … Citește mai mult
Pe plajă,pe plaja cu stele de mare străvezii,valurile se succed unul după altul.Trecutul secret al mării se aude,departe aproape aproape departe,ca o spaimă catifelată,ca un arhetip neînţeles,ca o formă mereu schimbătoare.Doar umerii mei de nisip și meduze ascunseîn arhitectura tivită cu tainăa valurilor.
Nu mai mugește, nu mai susură marea,Marea.Fără vise, un câmp șters e marea,Marea.Îți face milă până și marea,Marea.Se mișcă norii și nu reflectă marea,Marea.Fumului trist îi face pat marea,Marea.Mort e și el, vezi, marea,Marea.
Vine marea cât de mareDar de mare țărmuri n-areAsta-i sara de Crăciun.Dar de lină țărmuri mânăDar de tot cine-o adunăAsta-i sara de Crăciun.O adună un bour surCu cornile de taurAsta-i sara de Crăciun.Da-n coarne ce legăneazăDa-n coarne ce legăneazăAsta-i sara de Crăciun.Legăneaz-un legănuțuLegănuț de păltinuțuAsta-i sara de Crăciun.Da în el cine-i culcatuDa în el cine-i … Citește mai mult
Un sfat să-mi dea marea,să-l urmez sunt dator:să iubesc sau să mor.
De-ai privi marea vreodatăÎn vreme ce-i tulburatăCu cumplită grozăvie,Ș-ai vede-o cum se bateDe malurile ei toateIzbindu-se cu mânie..Și prin ea o luntrișoarăCe de valuri se-mpresurăIvindu-se câteodată,Și-n mijloc un om ce plângeCare mâinile își frânge.Cu un țipet plin de jale..Moarte vede, și nu fuge..Mâini întinde și n-ajunge..Ci învie-n amăgele: –Fire-ar ore cu putințăSă nu simți vreo … Citește mai mult
Freamătul mării nu are sfârșit.Freamătul mării repetă, repetă.Numai cântece vechi?Doar atât știe marea?Numai eternele cântece vechi?Doar atât?Freamătul mării repetă, repetă.
Marea.Înainte ca visul (sau teama) să țeasăMitologii și cosmogonii,Înainte ca timpul să se transforme-n zile,Marea, marea veșnică, exista deja, era.Cine este marea? Cine este acea violentăȘi străveche ființă care roade piloniiPământului și este una singură și mai multe mări în același timp?Cine-o privește o vede pentru prima datăMereu. Cu uimirea pe care-o trezescLucrurile elementare, frumoaseleSeri, … Citește mai mult
S-au înecat mașinile adevărului,Marea este o rațiune.Lumea pe care o scaldă e o întrebare,O întoarcere în sine, care aduce cu eaCeva nou: știința neștinței.