Dumitru Corbea - Marea
Îmi place marea când e-nfuriată, / Când chiuie și strigă disperată, / Când, obosită, tace … →
Îmi place marea când e-nfuriată, / Când chiuie și strigă disperată, / Când, obosită, tace … →
Ahoi marinari, cum vă simțiți azi? / Ahoi marinari, ce mai faceți voi? / Soarele … →
Pe plajă, / pe plaja cu stele de mare străvezii, / valurile se succed unul … →
Nu mai mugește, nu mai susură marea, / Marea. / Fără vise, un câmp șters … →
Vine marea cât de mare / Dar de mare țărmuri n-are / Asta-i sara de … →
Marea. / El cântă pe țărm. Perfida, / unda mării s-alintă. / Ea zicea: Mă … →
Mi-e sufletul ca marea ce-adesea împresoară / o urmă nevăzută de nimeni în nisip. / … →
Cât de sălbatic strigă marea, / și peste Insula Sado, / Râul Cerului →
Marea-nalță mii de valuri, mii de brațe-albe de spume / Spre a se spânzura de … →
Un sfat să-mi dea marea, / să-l urmez sunt dator: / să iubesc sau să … →