Eduard Pamfil – Scrisoare de Dragoste

Să ne găsim pe țărmul spre ape de miracolÎn umbra-acestor lente definitive fireNemotivatele minuni din melci de mareAu scris din arhetimp subtila regăsire.Înfrânte forme cântate-ncet de valDin infinit simbol stelar deduseSe vor retrage-n larg în sens oval..Să fii mereu pe țărmul de miracolSărut absurd cu buzele-n uimire.

Eduard Pamfil – Statuia Scufundată

În marea fără valuri a timpului boltitstau peștii orbi ca moarteași plâng în unda verde.În fond un vast periplus-a preschimbat în darzeiței fără soare uitată de Olimpde-un ev, chiar nici un numenu-i mai îmbracă formaperfectei pietre albedin care nasc corali.Abisului miracolo flacără în ape.