Vara s-a dus…
Palid, și fără vlagă, moare
Colo-n apus,
Mâhnitul soare…
Pustii sunt toate…
Când vine toamna cu vălu-i alb de brumă,
Holdele-s moarte,
Pădurea-i goală, izvoru-n maluri jalnic sună…
S-a stins farmecul nopții…
Nu mai răsare luna-n taină…
S-au îmbrăcat natura-ntreagă… cu-a morții
Neagră haină…
Sensul versurilor
Piesa descrie melancolia și pustietatea toamnei, simbolizând sfârșitul și apropierea morții. Natura este personificată, îmbrăcând haina neagră a morții, iar farmecul nopții dispare.