Versuri corectate și adnotate
Cânta voios sub crengi un șipot, cânta din zori și până-n seară.Dar a venit un vânt de gheață, și pe cleștarul apei sale,Și-a-ntins înțurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale,Și-apoi s-a dus din nou în lume sunând din vesela-i fanfară.S-a dus, și-n urma lui deodată s-a-ntins o pace-atât de-adâncăÎncât, învinsă ca de spaimă, te-ai … Citește mai mult
Sosește vântul peste ziduri, sătul de flori de câmp, să vadăCe fac stăpânele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare,Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:Ca niște vești trimise-n taină de pe la frați și surioare.Se mișcă aerul, și iată întâi și-ntâi că de departeVin două foi de viorele, vin ca … Citește mai mult
S-a dus furtuna-n zări și-acuma se-ntrec miresmele-n putere:Se-ntrec care de care parcă, stăpână să rămâie-anumePeste-ntunericul acestei nopți dulci și pline de mistere;Se bat și florile — se vede că nimeni n-are tihnă-n lume.Se războiesc mereu și ele să stăpânească-un ceas pământul…Dar cine nu-și încearcă oare o dată-n viața lui norocul?În van să le despart-aleargă sub … Citește mai mult
S-a deșteptat prisaca din poianăSubt uriașul clopot de azur,Și sună tot cuprinsul dimprejur,De-ai spune că o harpă-eolianăE aninată undeva de-un ram.De-ar fi să stai nesigur la răscruce,Căci pretutindeni murmurul l-auzi,Asemeni unui tainic călăuz,Te cheamă, te îmbie și te duce,Fără să vrei, al florilor parfum.Poiana pare-o uriașă floare,Ce schimbă curcubeie de culori,Dar nu-i o floare, ci … Citește mai mult
Îți scriu, să știi că toate-s așa ca la plecare,Că n-am clintit un lucru de două săptămâni,Pe masă o mănușă, zvârlită la-ntâmplare,Păstrează încă forma frumoasei tale mâini.Și iată evantaiul și mica ta oglindă,Oglinda, cea mai bună prieten-a femeii,Ea cere poate-atâtea secrete să surprindăCând ușile-s sub paza neîndurat-a cheiei.Și-afară de aceste, e-un miros blând de floareCe … Citește mai mult
Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gânduri blânde..Ce iertător și bun ți-e gândul, în preajma florilor plămânde!Râd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.Sfioase-s bolțile spre seară, și mai sfioasă-i iasomia :Pe fața ei neprihănită se-ngână-n veci melancoliaSeninului … Citește mai mult
Ce schimbătoare e la munteLumina; cât ai scăpăra,Un curcubeu a-ntins o punteDin casa mea pân’la a ta.Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!– Aşa-s poeţii uneori –Să mă avânt până la tinePe puntea asta de culori.Cu fruntea de lumini brăzdatăSă urc tăriile cereştiŞi, când nici nu te-aştepţi, deodatăSă-ţi bat cu degetu-n fereşti..Dar când să urc, … Citește mai mult
Cât de sfioasă crește noaptea, palidă-n cet din scară-n scarăȘi câtă liniște se lasă; pe cer grămézile de steleRăsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,S-alege albă și scânteie ca un ban nou într-o comoară.Lângă habuz, leandrul fraged din când în când aruncă-o floare,Iar apa-nrumenind o clipă, când își reface-oglinda-n lună,În loc de-o floare … Citește mai mult
O, mare iubită! Ce bună amică ești tu cu poeții!Pornește vaporul, și iată-mă singur din nou lângă pupă.Viu aeru-mi umflă plămânii de parc-aș sorbi dintr-o cupăDemonică, filtru-ncărcat de toate puterile vieții!.Ah, gustul trecutelor lacrimi, pe care le-am plâns altădată,Pe buzele-mi pale acuma-l simt iarăși — mărgele de sare!Ce altă dovadă mai vie că matca-ți adânc … Citește mai mult
De câte ori deschid portița și intru în grădină-mi pareCă mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii.O fantazie uriașă le-a dat un strai la fiecare,Și fete nu-s pe tot pământul să-mbrace mai frumoase rochii.Pe crin l-a miruit în frunte, lăsându-i hlamida regeascăSă poată-mpărăți cu fală norodu-i de mironosițe,Cicorilor le-a dat seninul strâns din privirea … Citește mai mult