În multe gânduri merg vorbind de Zeu:
neîncetat schimbarea lor mă cere,
unul mă vrea întru a lui putere;
cellalt smintire-mi spune că-i mereu;
altul sperând, o mângâiere-mi poartă,
altul plângând îmi dă suspine multe;
de milă doar se înteleg să-asculte,
cutremurarea-n inimă li-i poartă.
Nu știu din care, adevăr să iau,
aș vrea să spun, dar nu știu ce, pe șleau:
astfel sunt amoroasă rătăcire.
Să mă-nțeleg dacă aș vrea cu toate,
ar fi să chem pe doamna Pietate,
dușmanca-mi, scut să mi se facă-n fire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare spirituală confuză, marcată de îndoieli și contradicții interioare. Vorbitorul se simte copleșit de multitudinea de gânduri și nu știe ce cale să urmeze, simțind nevoia de pietate pentru a găsi un scut în fața acestei rătăciri.