Privește! Ce nor s-a ivit!
Îmi pare că poartă secunde
Ce-au fost și se-ndreaptă spre unde
În care să-și afle sfârșit.
N-au cum, cerul tot, să-l inunde!
Va fi un frumos răsărit,
Iar noru-i deja risipit
Și-ncearcă, în timp, a se-ascunde.
Sub cerul senin, liniștit,
Pe marea cu valuri, s-o frânge
O rază ce s-a despărțit.
De soare și pare că plânge
În valul din timpul pornit
Secunde pierdute-a deplânge.
Daniel Vișan-Dimitriu
(1 aug. 2021, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Sonetul explorează trecerea timpului și impactul său asupra existenței. Imaginile naturii, precum norii și valurile, sunt folosite pentru a ilustra efemeritatea momentelor și regretul pentru ceea ce s-a pierdut.