În ținutul ramurilor ude,
Mugurii n-au îndrăznit să crape,
Stropii sunt priviți ca niște iude,
Iar pădurea vrea, de ei, să scape.
De-ar fi vânt, s-ar scutura copacii
Ca de-un vis urât, ca de o boală
Care-mbogățește-n lume vracii
Nesătui de-a lor agoniseală.
Neclintiți, pe ramuri, stau la pândă
Picurii ce amintesc arginții
Dați demult, lumina să o vândă,
Consfințind victoria neminții.
Îmi înșir, sub ramurile ude,
Pași pe care nimeni nu-i aude.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 apr. 2022, Vol. “Aripi de argint”)
Sensul versurilor
Poezia descrie o stare de melancolie și reflecție asupra naturii, folosind imaginea stropilor de ploaie. Există o senzație de trădare și deziluzie, sugerată de asocierea stropilor cu "iude" și de ideea vânzării luminii.