E toamnă
Și-nserarea adună în mănunchi
Fuioare ce coboară, ca dintr-un tainic ciur,
În apa liniștită
La care, în genunchi,
Îmi tac nefericirea
Și să o schimb, mă jur.
„Ridică-te” –
Șoptiră, deasupra mea, din ramuri
Cu frunze-ngălbenite, copacii de pe mal –
„Și fă-ți din înserare
Amestec de balsamuri
Apoi, din visul nopții,
Al vieții madrigal!”.
M-am ridicat
Și totul părea o feerie:
Pluteau pe unde raze, iar liniștea din lac
Se transformase-n imnuri,
În cânt de bucurie
Ce-mi aducea miresme
De flori de liliac.
Daniel Vișan-Dimitriu
(7 sept. 2018, Vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Poezia descrie o stare de melancolie în timpul toamnei, dar oferă și un mesaj de speranță și transformare. Natura înconjurătoare încurajează depășirea nefericirii și găsirea frumuseții în viață.