Pe cer e greu: tronează norii
și-s regi deplini în asfințit,
plutind pe visuri iluzorii
de-o zi, de-o viață, de-un sfârșit.
Avizi de raze-ntârziate,
n-au niciun tron – doar umbre au
și voci dogite, înfundate,
în guri ce iau, în guri ce dau.
Ei vor apusul să le fie
apologie în cuvânt
și nicidecum o poezie
lor, celor temători de vânt.
Și toacă razele de Soare,
și toacă razele de-apus,
cu gura lor, în gura mare
ce urlă cu.. nimic de spus.
Din vol.”Cântecul visurilor”
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a existenței și a puterii, folosind imaginea norilor ca simbol al iluziilor și al dorinței de a lăsa o amprentă. Versurile sugerează că, în ciuda aspirațiilor grandioase, adesea rămânem cu un sentiment de nimicnicie și cu incapacitatea de a exprima pe deplin ceea ce simțim.