Versuri corectate și adnotate
Pe cer e greu: tronează noriiși-s regi deplini în asfințit,plutind pe visuri iluzoriide-o zi, de-o viață, de-un sfârșit.Avizi de raze-ntârziate,n-au niciun tron – doar umbre auși voci dogite, înfundate,în guri ce iau, în guri ce dau.Ei vor apusul să le fieapologie în cuvântși nicidecum o poezielor, celor temători de vânt.Și toacă razele de Soare,și toacă … Citește mai mult
Norii, când și când,Acoperă lunaÎmprospătând lumina privirii
Norii nu-și fac grijică vor cădea în mare, deoareceei nu pot să cadă, să se înece.Dar sunt liberi să creadă că ar putea,și sunt liberi să se teamă,dacă asta le e dorința.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul.Cruste. Sau norii cojindu-se întorcpe dos cerul. Zboară prin aersaltimbanci cu capetele-n jos, cu picioareleîn sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copilizvorăște marea.Din mare a izvorât mitologia.Orizontale și verticale corăbiiumplu spațiul dintre vocale și valuri.Limbajul deosebirii.S-au prelins trandafirii până sub timp.
Norii.Privesc grăbiții nori ce-alunecă pe zări,Topindu-se departe și revenind întruna.Parcă-mi trimit tăcute, nostalgice chemări,Ei, frații cu dreptatea, cu ziua și cu luna.Oceane mari de apă pe-a cerului genuniCâteodată-s limpezi ca lacrima pe-o pleoapă,Revarsă altădată și trăsnet și furtuni –Rămân aceleași totuși oceane mari de apă.Ce chipuri prinde-n slavă al norilor convoi!Centauri, turme, nave, creneluri de … Citește mai mult