Știi ce făceam aseară? Hai să-ți spun:
priveam lumina unui felinar
și încercam din gânduri să m-adun,
căci devenisem eu un gând hoinar.
Și colindam prin lume, colindam,
intram prin câte-un vis atrăgător
ce mă chema în lumea lui, pluteam,
eram, în visul unui vis, actor.
Mijisem ochii și vedeam un cer
cu stele-atât de albe și de vii
în jurul unui Soare auster
ce amuțise: “Stele-n plină zi? ”.
– Cum plină zi? Privești un felinar,
e seară, e târziu, te-ai adunat?
– Tu, cine ești? – Sunt gândul tău hoinar.
La cine te gândești? Hai, treci în pat!.
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de visare și reflecție interioară, în care eul devine un gând hoinar ce colindă prin diverse stări și ipostaze. Se pune accent pe introspecție și pe căutarea identității în labirintul gândurilor.