Uneori amurgul pune stropi de aur
Pe un ochi al nopții unde s-au închis
Mii și mii de stele, în același vis,
Paznic pe vecie-al marelui tezaur.
Când un strop ajunge nopții între gene,
Visul îl transformă și-l trimite-n cer
Ca pe-un gând ce pare flutur-mesager
Către-o zi ce schimbă ale lumii scene.
Ce îi spune-acesta, ce răspuns primește,
Nimeni nu va ști-o, nimeni n-ar putea
Să traducă-n vorbe care-ar descifra
Taine-ascunse-n cerul ce le-adăpostește.
Zvonuri adunate într-un colț de Lună,
Spun că, în amurguri, pot a se-ntâlni
Fluturi care-n ceruri par a se iubi…
Cine, adevărul, poate să ni-l spună?
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment magic la amurg, unde stropi de lumină se transformă în mesageri către cer. Versurile explorează misterul comunicării dintre cer și pământ, sugerând o iubire eterică și ascunsă.