Mă-ndrept către munți cu viteză,
Pe drumul ce codri desparte,
Ascult muzica mea portugheză,
Iar gândul îmi zboară departe.
Trecând peste plaiuri golașe,
Plutind peste ape de munte,
Răzbind prin păduri și făgașe,
Și gata orice să înfrunte.
Ajung, pe-nserat, la colibă,
M-așteaptă ascunsă, tăcută,
Iar umbre ce pe-alții-i inhibă,
Apar dintr-o lume pierdută.
Și poartă un vers, o silabă,
Ce par că dansează tangouri.
Aștern pe hârtie, în grabă,
A umbrelor simple ecouri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie solitară spre un loc retras în natură, unde naratorul găsește inspirație și liniște. Umbrele trecutului prind viață, transformându-se în versuri și ecouri ale amintirilor.