Se-ngroapă soarele-ncet pe deal;
Este-o caisă coaptă cu-aură de foc.
E-un intermezzo static pe același loc.
Îl poți privi, e-un gel topit de-un aur ireal.
Se duce discul de minune în străfund,
În spate cerul este-n flăcări boreal.
Albastrul zilei ia un aer mov astral.
O vrabie iubitu-și cheamă implorând.
Trilul din zi e-un ciripit arar, frugal,
Totul devine umbre, doar contur.
O boare mlădioasă de răcoare-și face tur.
Lumea se moare-n negru, trece-n ideal.
Sunt ultimele șoapte-n susurul de cină,
Dorințe împletite se dezleagă-n dor.
Inima-i în relax de griji, e în amor.
Oh, frumusețea visului începe..
Seara e de vină.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera liniștită și melancolică a serii, surprinzând imagini ale naturii la apus și starea de visare și relaxare pe care o aduce. Este un moment de trecere spre un ideal, un refugiu din cotidian.