Parc-aș trăi într-un castel
de carne vie și de oase
la orice foșnet dureroase
de șarpe sau de porumbel.
Un castelan al nimănui
căci nimeni pavăza nu-i cere
decât eretica plăcere
de-a ști ce este și ce nu-i.
Ca un incest neconsumat
tot ce-am trăit mă arde încă
meduza pe un colț de stâncă
sub care valurile bat.
Din turla ultimului gând
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf suind în mine
cet de cine știe când
Sensul versurilor
The poem explores feelings of profound isolation and existential pain. The speaker feels trapped within themselves, haunted by past experiences and searching for meaning in a world that offers little comfort.