Răpeşte-mă pe-adânci, mirate mări,
În cari dorm păduri de madrepore,
Când luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adâncilor cămări!.
Adie-mi selenarele chemări,
Şi poartă-mă în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mări adânci, pe vesperale mări!.
Încet te duci pe braţele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii..
Glorificată, pânzele-ţi întinzi,.
În vântul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirnă, cu tămâie şi cu aur.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie mistică pe mare, sugerând o explorare a adâncurilor sufletului și o ascensiune spirituală. Corabia devine un simbol al călătoriei către iluminare, încărcată cu bogății spirituale.