Versuri corectate și adnotate
Un bucium sună departe, departe,Tristeţea serii ori a zilei moarte,Tristeţea vieţii ori a lumii moarte.E atâta linişte acum, încât parc-ar ninge;Cine ivărul odăii mele parc-ar atinge,Cine intră atât de uşor încât nici nu-l atinge?.O umbră în faţa uşii mele adastă,Îi văd chipul în seara albastră,Cu degetul pe buze cum adastă.Încerc să strig – vocea mi … Citește mai mult
Dincolo de vântul turbat,De vântul spre care se-avântă-n văzduh ciocârlanul beat,Bate, zice-se, vântul din Rai.De boarea lui dulce fulgerat cazi pe plai.Acolo, acolo m-aş fi suit,Până-acolo aş fi îndrăznit.
O amforă sabină, de virginală galbă, e zona mea: arhaic și limpede pământ,Septentrionul palid șiOrion, la vânt senină, liniștită de visuri floare albă.Galere duc, e aur, heraldică fereastră,Egee cu safirul de indolentă seară: e-Arhipelagul thracic?Ori poate tu, o clarăMinerva cuIdeea în flacăra albastră.
De-ai fi o Basilisă bizantină,Şi la genunchii tăi de-ar fi să vin,Te-aş preamări cu numele divin,Şi nimeni nu mi-ar face nici o vină.Divin sărutul, gura ta divină,Şi sânii, unduiosul lan de crin,Şi coapsa, şi genunchiul tău divin,Şi coama ta de vis, hiacintină.Divini sunt ochii, palizi şi adânci:Un braţ de mare verde printre stânci,Şi tot ce … Citește mai mult
Moarte era-n putredul val,Şi-n fundul său mormânt fatalCelui ce cată alinareÎnchipuirii sale amare,Şi ale cărui gânduri facUn rai din acest palid lac.Edgar Poe.Drumuri mediane,Plaiuri şi savane,Lande monotone,Lirice Œnone,Duceţi-mi la valeAlbele ovale.(Turma nici subtilă,Nici sublimă, ciOaia unanimă,Clară ca de zi.).Ceruri paralele,Duceţi-mi cu eleUltim ciobănel,(Frate mi-e şi el)Cu ochii preapliniDe-aquatici, trişti crini,Flautele plineDe limpezi albine.«Cioban, ciobănel,Inimă-inel,De ce … Citește mai mult
E-o apă atât de linăȘi-atât de tristă esteÎn palida sticlireA stelelor aceste.O apă fără unde,Adâncă și amară,Pe care se oglindăLacteea Cale rară.Și râul se desparteÎn brațe de ether,Oglindă de departeA Căii de pe cer.Și selele adânciȘi chipul lor himericCurg veșnice prin lunciAlbastre de-ntuneric.În pace luminândTrec apele sihastre,Cu dorurile noastreSe duc etern plângând.Las’ mantia ta linăPe … Citește mai mult
Nici azi nu-mi aduce nimic lumina,Și timpul sfârșește în gând și-așteptare,Voi fi (dar mai pot eu să fiu?) ca grădinaCe-n ger împietrește, cu pomii în floare.
Acum moare jarul în vatrăȘi jerbe de flăcări se-nchid,Dar inima, inima nu contenește să ardă,Și umbra ta crește pe zid.
Muge-adânc un cerb în codru,Codrul freamătă adânc,De vânt crengile se frâng,Muge-adânc un cerb în codru,Muge-adânc și nu e modruGândurile să-mi înfrâng. Muge cerbul singuratic,Echo duce tânga-i lung,Glas de bucium lung-prelung;Peste codrul singuraticCade viforul tomnatic,Nu pot jalea să-mi alung. Muge-un cerb, Diana DoamnaLui din ceruri se întristă,Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,Muge cerbul. Nicicând toamnaN-a mai fost atât … Citește mai mult
Valul bate-ncet în stâncă,Spuma-i dulce o-nfășoarăÎntr-o horbotă ușoară;Umbra serii de vioarăCrește-n liniștea adâncă.Privesc cerul. Se adunăZarea pură-a unui vis,O lucoare de abisMă îmbracă. Cum răsunăCornul mării, indecis.Strălucește în orgiaViorie de pe mareLuna palidă, în zare,Luna din Infern, soțiaSufletelor în pierzare.Țipă-n volburi largi lăstunii,Umbra crește ca o floare,Ca o floare-amețitoare,Apa, -n gemetele lunii,Jos pe stâncă, albă, … Citește mai mult