Ca tine sunt de singur și pustiu
Mă mistuie o floare carnivoră
Ce-am fost cândva și ce puteam să fiu
Își sună vara cea din urmă oră.
Adorm în pacea lanului de grâu
Sunt plin de răni și hăituit ca tine
Vin îngeri buni cu secera la brâu
Și-n urma lor vor încolți ruine.
Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
Cu puii sfârtecați de discul Lunii
Sortit îți este ție să mă vezi
Cum mă încredințez deșertăciunii.
În poezie mă îngrop de viu
Destinul meu se varsă vast în stele –
Ca tine sunt de singur și pustiu
Tu, pasăre a tinereții mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și deznădejde, folosind metafora unei păsări rănite într-un lan de grâu. Vorbește despre acceptarea morții și inutilitatea vieții, găsind o consolare macabră în poezie.