De margine, de sine-s îngânată
Deasupra trebuie că sunt copaci,
Te las să spui cuvinte, ori să taci,
Și libertatea asta te îmbată.
De margine, de sine-s îngânată,
Vecin cu stuful, ram năștea din ram.
În fân mirositor mă linișteam
De parcă aș mai fi fost aici odată.
Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,
Flori înecate, flori care înoată.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de libertate și introspecție în mijlocul naturii. Vorbitorul se află la margine, contemplând peisajul și propriile gânduri, într-o stare de liniște și melancolie.