Constanţa Buzea – De Margine
De margine, de sine-s îngânatăDeasupra trebuie că sunt copaci,Te las să spui cuvinte, ori să taci,Și libertatea asta te îmbată.De margine, de sine-s îngânată,Vecin cu stuful, ram năștea din ram.În fân mirositor mă linișteamDe parcă aș mai fi fost aici odată.Și-aș vrea să înțeleg, cum altădată,Flori înecate, flori care înoată.