Ca un copil netrebnic
– vântul –
s-abate peste străzi
și-și cântă-ndurerat adâncul
prin crăpături de lăzi
pe unde se abat doar câinii
și gândurile mele
fără căpăstru,
fără ham,
fără stăpâni,
cu tot ce n-am
nici bune și nici grele.
E ziua mea și mă întreb
de ce mereu e toamnă
de ziua mea
și-a tuturor
cei alungați netrebnici?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de singurătate și marginalizare, accentuat de melancolia zilei de naștere. Naratorul se simte ca un copil netrebnic, alungat, iar gândurile sale sunt libere, dar lipsite de direcție, într-o lume rece și indiferentă.