Versuri corectate și adnotate
Personaj simbol, de ratat;Exemplu-al unei comune fade,Unde din viață timpul roadeÎn palme mari… destin crăpat.Este un păpușoi de cearăTopit în mințile golașeCe cred în școli de prin orașe…Ce idolu-a urmat cu fală.Îi reprezintă inteligenți,C-un an făcut la facultate;E geniul, cel cu multă carteCe face proiect la petenți!.Este talentul pur, schematic,Uitat într-un burduf jegos,Ajuns un cerșetor … Citește mai mult
Vai de pomul care creștela margine de livadă:cine trece știu că-l pradăși de freamăt și de roadă.Vai și de copacul carecrește-n marginea pădurii:zi și noapte-l amenințăplumbul rece al securii.Of, că marginile-s greleși-ncep iară să mă doară.Vai de omul ce trăieștela o margine de țară.Grea securea. Ca securea.Cade, taie. Bietul, omul!Tot venitul de aiureastăpânește, vede Domnul.
Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată fericirea.Noi n-am avut alt soare decât umilința.Dar până când, înger vagabond, până când,Trupul acesta gol și flămând?Ne-am răsturnat oasele pe treptele bisericilor,Prin păduri, la marginea orașelor.Nimeni nu ne-a primit niciodată,Nimeni, nimeni.Cu fiecare îndărătnicie murimȘi rana mâinilor caută pâinea aruncată.Marii judecători ne-au închis,Stăruind în ceața legilor lor,Pe frunțile noastre galbene … Citește mai mult
Uneori zbiară,Se scaldă-n praf,UneoriAtunci îl remarci.De altfelNu-i vezi decât urechileDin capul planeteiIar el nu e.
Motan m-aş fi dorit să fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare şi musteţe lungi,c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.La ora când târâş-grăpişzăpada nopţii se adunăeu, cocoţat pe-acoperiş,să urlu a pustiu la lună.Şi-atuncea, şapte gospodinesă dea cu bolovani în mineşi să mă-njure surd, de Domnul,că le-am stricat, urlând, tot somnul.De sus, din vârful săptămânii,să le … Citește mai mult
E o persoană marginalizatăLocuiește în casa de alăturiE mereu auzită, nu vei echivala cu nimic (?)Și mă ucide să privesc agonia din spatele ochilor eiTragic felul în care oamenii trec pe lângă eaDar acum îmi dau seama.(Refren)Că toată lumea o vedeDar nimeni nu o cunoașteȚipă în perna eiPentru un viitor mai bunUrăște astaDar o acceptăAi … Citește mai mult
Încă o zi în plus, încă o abandonareÎncă un copil în stradă ce-i rămâne în uitareÎncă o mamă și-a lăsat copilul în stradăToată lumea a văzut-o dar nimeni nu vrea să creadăImpresia asta și-o fac multe personaje despre eaȘi-a lăsat copilul în stradă și nimeni nu vrea să-l iaE vina ei, e o femeie fără … Citește mai mult
Asemenea unui basorelief,Lipiți de-un zid, chinciți pe vine,Trei indigeni care privescS-ațin așa, de ceasuri pline,Fără-a îndrăzni să se întindă,Robi bunei-cuvințe, iscodescOrașul dimprejur, și șușotesc,Oameni cuminți, în așteptareDe secole și secole, departe,Venind din raiul lor de întristare.
Ce-ați făcut cu nebunii din gări?Măcar ei n-aveau limbă de cârpă.Saci cu pâine, sudoare, țigăriși tăcerea complice și târfă.I-au cam tras spre polul lor caldinstitutele de binefacere?Le-au extras de sub teasta smarald,i-au păpat chiar în faza de coacere?Om-vagon, bou vagon, palid trencu baloturi de silă și ură.Sunt copilul din Dodeskaden,cu ziare aprinse în gură.
Când te-am văzut pe stradă-ntâia oarădesculț, murdar, cu haina ruptă,mâncai un rest de pâine tributarămucegăită și cu pofta întreruptăde paznicii gunoaielor pe străzi.Pe bănci și sub ziare-ți cauți odihna,iar când e frig te încovrigi în lăziascunse bine, să-ți priască tihna.La ora cinci brutarul bagă pâine-ngura cuptorului care, nesățioasă,înghite ochi de-nfometatși ochi de câine.Mirosu-ți amintește de … Citește mai mult