Am sărutat asfaltul
și găurile au tăcut…
Am desfundat canalul
și ochii
mi-au căzut
sub roțile mulțimii –
de ne-poeți dar drepți –
pe trotuarul scurs
de arșiță
din scocuri negre
de tablă
prinse-n cuie.
Am asmuțit un câine
pe cizmele din stradă
și am rămas cu dreapta
înfiptă-n minte.
Ne-am uitat menirea
și iată-ne-n cotloane
cu un creion și-o foaie
gândind fără speranțe
primul cuvânt –
cel greu.
O călimară goală
își cască-n plin abisul
uitând atât asfaltul
cât și acele roți
rotinde peste el;
mulțimea e un câine
asmuțit pe lume –
neizgonit…
Sensul versurilor
The poem reflects a sense of disillusionment and despair. It explores the feeling of being lost and the struggle to find meaning in a world that seems indifferent and oppressive. The empty inkwell symbolizes the inability to create or express oneself in such a bleak environment.
