Tinerețea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi și tunete-apoi au lovit împreună
Și-au pierit din grădină și fructe și flori.
A ideilor toamnă am atins de îndată,
Și cu sapa și grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.
Oare florile noi și pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?.
– Dar, vai! Timpul viața încet o răpește
Vrăjmașul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-și sporește!
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time and the losses experienced in youth. Despite the destruction and sorrow, there's a glimmer of hope for renewal, though the relentless march of time and the internal 'enemy' continue to erode life.