! Și vă adaug toată vlaga
și totuși sînteți zile rele
ale ființei, zile bolnave
zile fatidice
redempțiune și căință
inanimat surîde slava
surîs (albastră epidermă)
al zeului golit de suflet
orice credință se împarte
celeritate și cedare
(destramă înțelesul cărnii)
cohorte stranii de termite
acestui idol mort al Zilei
acestui cîine care latră
îi vindem ochii bani de aur
rămînem fără de speranța
unui dezastru – unei morți –
célla Neantului acela
(cel care cumpără și vinde
cel care moare și trăiește)
celeritate și cedare:
și-atunci simțim în felul nostru
că sîntem de prisos
că sîntem numai noi
sîntem de prisos!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de inutilitate și dezolare în fața morții și a pierderii credinței. Versurile sugerează o lume în care valorile sunt corupte, iar speranța este pierdută, lăsând individul să se simtă de prisos.