Versuri corectate și adnotate
Se vorbește tot mai des;culmea,de la animale la om..Mai mult se plânge,fără lacrimi..Căci râs provoacătot ce-i simțământ alesde la un timp; cu lumeanouă ce nu mai sădește pom,că doar i-ajunge!..Sunt păduri încă, ceva pătrimidintr-un uscat deșert și doar apă potroacă,că-n rest tot e mânjitde zoaie;tot pământul,biet rănit, uitat neoblojitși care nu mai vrea să-și ude … Citește mai mult
Copacii sunt negre scheleteDe strajă, în noaptea târzie.Pe-o ramură, o frunză să moară-ntârzie.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete..Mânate-s încoace și-ncoloVârteje de frunze-arămii -n buchete;Iar sus, pe o ramură, -n solo,O frunză-ntârziată suspină:E moarte în juru-i; se-nchină.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete..Și cade și frunza-ntârziatăDe-a valma cu toate-n vârtej..Rugină, amurgul de toamnă târzie.Ți-e sufletul-o ftizică frunză-ntârziatăCe-aleargă … Citește mai mult
Nesimțit nu mă simt, caracterizat afon,Nu arunc versuri ampulea, piese fără microfon,Sunt un om,Nu zic nu la prima treaptă,În concluzie sunt un rapper,Ce nu lasă arta baltă.Am picat în umbră lăsând ura la o parte,Perseverent, băi frate,Din versuri pot să scriu o carte,Ce ardeOrice rapper fals,M-am săturat de fraieri și piese fără mesaj.Capu-n jos asaltând … Citește mai mult
Suferințe, fapte, este tot ce ne desparteCând ele te tot lovesc cu un cuțit înfipt în spateN-ai știut niciodată cine ți-a fost aproapePrea multe dezamăgiri, ai putea să scrii o carte.Aș vrea să fiu altul, nu doar cel de acumFugind de realitate, lăsând în spate fumȘi mă fac tot mai scrumÎntr-o parte-ntunecatăAșteptând ca viața să … Citește mai mult
SNC:Suferințe, fapte, este tot ce ne desparteCând ele te tot lovesc cu un cuțit înfipt în spateN-ai știut niciodată cine ți-a fost aproapePrea multe dezamăgiri, ai putea să scrii o carte.Aș vrea să fiu altul, nu doar cel de acumFugind de realitate, lăsând în spate fumȘi mă fac tot mai scrumÎntr-o parte-ntunecatăAșteptând ca viața să … Citește mai mult
Am fost învățat să nu ling unde am scuipat,Să nu uit cum am luptat și cu cine am mâncatDin aceeași farfurieCând eram 0 barat.N-am visat la vreun palat,Toți pe la spate m-au furat.Am fost învățat, frate, să evit cuvântul ură,Că le facem cum vrem noi și le luăm pe toate-n glumă.Am un blocaj mental când … Citește mai mult
Simt aripile vulturuluiÎntinzând marginile ficatului meu;Îi simt ghearele,Îi simt pliscul de fier,Îi simt uriașa lui poftă de viață,Setea lui de zborCu mine în gheareȘi zbor.Cine spunea că sunt înlănțuit?
Pământ, despărțirea-i acumaAgonie, ca-ntotdeauna.Ieri, despărțindu-ne, noiAgonizăm amândoi.Pământ, jumătate murim.De-aceea-n gările toateȘi-n porturi e-un iz de moarte.De-aceea la drum când pornimBatiste pe vânt desfrunzim.Suntem morții cei viiDeparte-n orizonturi pustii.
De ce nu fugi din Maraton acasăsă urli cât te ține gura:„Am luptat cu cei netrebnici,am murit prin ignoranțidar iată c-am învins”și-apoi să cazi pe lespezile vetreicu sufletul în fața lumii împăcat?.Încă o lună înșelată,încă un an cuprins în agonie,înc-un deceniu plin de insomniidar nu accept un secol fără tine,cuvânt ce-mi tace firea răzvrătirii.
Strig: Aleluia!Să m-audă MessiaSunt pregătit acumSunt mai complex decât chimiaLuat în vizor, că plutesc prea mult în noriMă trec zeci de fioriMă desprind în mii de culoriMă pierd cu firea când văd ce-i azi omenireaVisul ce zace-n mine azi va rupe tăcereaSpun ce simt în fațăFiindcă în instanță am prestanțăAm stat ascuns și-un fir de … Citește mai mult