Știu un zvon pe de rost,
clipa trece în zi:
ce va fi, a mai fost,
ce a fost, va mai fi.
Efemera-și găsi
în secundă un rost.
Ce a fost, va mai fi,
ce va fi, a mai fost.
Cine-și poate zidi
în uitare un rost?
A mai fost ce va fi?
Va mai fi ce a fost?.
Și-acel foșnet sublim
ca un râs de copil:
haveil havulim hacoil haveil..?
Sensul versurilor
The song reflects on the cyclical nature of time and existence, suggesting that what will be has already been, and what has been will be again. It explores the ephemeral nature of life and the difficulty of finding meaning in oblivion, ending on a mysterious, childlike note.