Aerul din preajma ta e nemișcat,
Nemișcată marea dincolo de umerii tăcuți.
Vulturii lansându-se-n amiezi
Chipul mi-l vor desena în aer.
Era freamăt, erau valuri și acum
Doar atracția pământului o simt,
Cum o simte floarea cu o oră
Înainte de-a-i cădea petalele.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de stagnare și de apropiere a unui final inevitabil. Vorbitorul se simte nemișcat și atras spre pământ, asemenea unei flori care se pregătește să-și piardă petalele, sugerând o stare de melancolie și acceptare a sfârșitului.