Versuri corectate și adnotate
Sigur că nu este adevărat. Murindnu revezi pe nimeni – moartea este un val lungcare te poartă cu ochii închişi – şi te leagănă –şi la început e un somn, şi pe urmă o uitare –şi pe urmă timpul îşi pierde orice înţeles,este numai o linişte care se întoarce asupra ei înseşicu un singur ecou … Citește mai mult
Veste după vești și basmedespre prințul din Uruktrec sub ziduri și se duccuprinzând Gaia în spasme.Ce n-a fost, va fi să fie,ce-a rămas, o umbră viearuncată ca un voalprinsă de un paspoalmitologic curcubeudar culori de scarabeu.Cine-i pregătit, să moarăîn noianul de durereal deplinelor tăceriunde doar cuvinte surdeînconjoară neputințaclipelor rămase-n urmă!Iată, un boboc răsarepe când ultimele … Citește mai mult
Aerul din preajma ta e nemișcat,Nemișcată marea dincolo de umerii tăcuți.Vulturii lansându-se-n amieziChipul mi-l vor desena în aer.Era freamăt, erau valuri și acumDoar atracția pământului o simt,Cum o simte floarea cu o orăÎnainte de-a-i cădea petalele.
O pasăre cu aripi deschiseÎncremenită în cerStă nemișcatăpentru o clipăÎi aștepți rostogolireadar rămânecontinuă să rămânăcuprinsă în ramurile văzduhuluiprecum sufletulridicându-se sustot mai susși bruscse opreștesuspendat între cer și trupul părăsit.Amintirea trecerii și petreceriiîntre muritoriînchide porțile zboruluinu mai știedacă să-și urmeze săgeatasau nesperata cădereși pasărea stă loculuica degetul Domnului.
Mă plimb pe câmp cu căruța.La ea sunt înhămați patru cai negri.Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.Copitele lor sunt potcovite cu aur,Scapără întruna, scapără-ntruna,Câmpul n-are început, n-are sfârșit.Deasupra cerul albastru, boltit.Și soarele nemișcat, în amiază,Nici nu răsare soarele, nici n-apune,Stă mereu nemișcat, în amiază.Dau cu biciul în cai, caii aleargă,Dau cu biciul în … Citește mai mult
Străfund de ochi.Valul venind spre mine a împietrit în aerO, chiar și tu, iubito, ai rămasîntr-o deplină nemișcare.Și timpul are febrăO, el mă ardesecunda este fixă ca o perlăși stropii valului atârnă-n aer.Tu, atât apuc să strig, tuși cuvântul începe să se vadăîncet, încet cum se vede lăsarea de noapte,cuvânt din două litere: tu.Animal monstruos, … Citește mai mult
Și acum îmi spui că vii– și să mă pregătesc –că vii cu mare năvală.Îmi făgăduiești marea cu sareași-mi spui: o neliniște epocalăte va cutremura.Te întreb: când?Tu îmi spui: curând, curând….Apoi trec o sută de ani.Eu am rămas nemișcată,surâzând, surâzând…