Cu mișcări de balet o fecioară
plutește peste albe câmpii de omături,
cu miros de floare
în tija unei așteptări înțelepte
îndrumă.
O pasăre neagră taie
dunele ridicate de viscol,
trupuri electrice
se strecoară printre propileele nopții
c-un zumzet de flutur,
degete în căutare
pe harta unei geografii îngrijorate.
Copacii,
întunecate catarge
înfipți în cuprinzătoare zăpezi,
paznici muți
în iubire
se-nalță tot mai sus
spre inimi rugătoare,
învăpăiate,
rătăcitoare în albăstrime.
Un înger prăbușit
răsfrânt în oglinda spartă a Lunii
ne urmează.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de iubire și spiritualitate într-un cadru natural, folosind imagini poetice puternice. Sugerează o călătorie interioară, marcată de melancolie și speranță, sub lumina lunii.