Furtuna zice: Eu cunosc
Pe oameni că le sunt dușmană!
Iar bruma zice: Îi cunosc
Și eu, că-n suflet le fac rană!
Dar soarele râdea: Îi cunosc
Mai bine eu, că le dau hrană!
Sensul versurilor
Piesa prezintă o discuție metaforică între furtună, brumă și soare despre relația lor cu oamenii. Fiecare element al naturii își exprimă perspectiva asupra impactului său asupra vieții umane, evidențiind dualitatea experienței umane.