Carmen Sylva

Carmen Sylva – Cântec de Clopot

de

În clopot a limbii bătaie,Vestea că-i la mijloc de zi,Un pom de Crăciun în odaie,Așa-mi începui eu cărarea,În pieptul meu tânăr suflarea,Așa se urzi.Și-i ger pe câmpiile ninse –Un înger, deasupra-mi plecatPrivindu-mă, mâna mi-o prinseStrângându-mi-o în mâinile saleȘi rar și cu zâmbet de jaleVorbi întunecat:.„Prin noapte și crivăț pierdutăPe lungi și spinoase poteciDe-amarul vieții bătutăUrmează-ți … Citește mai mult

Carmen Sylva – Jocul Marii

de

Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască voievoada,Unduind hlamida-i verde domneascăPe creștet cu coroana albă ca zăpada.Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască răsfrântă,Mlădiind brațele în pornire nebuneascăȘi cântă, atât de minunat cântă.Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască răpitoarea,Se înalță, se înclină, începe să rosteascăJoc plutitor, îngânând depărtarea.Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască,Vrea să dănțuiască … Citește mai mult

Carmen Sylva – Cântecul Culorilor

de

Strune de harpă – razele – au melodia lor,Culorile răsună îngânându-seAsemeni stelelor, a căror plete revărsându-seTrezesc luceferii de aur sunător.Roșu, rămâne în adânc stăpânitor,În slavă, vioriu și galben, fulgeră văpăile;Tremur sfielnic ce întrece înălțimii căileAlbastru își îmbină tonul suitor.Nu e culoare verdele, ci creștere pornită,Cadență din nestăpânita valurilor veșnicie,Nemărginire, mare năvălită.Fremătătoare, înverzire a primăverilor,Rămâne fără … Citește mai mult

Carmen Sylva – La Temelia Castelului Peleș

de

Vor gânduri să pogoare,Ca frunza codruluiPlutind șovăitoareDeasupra visului.În cântec îndrăznirăIvirea spre lumină,Furtuni le prigoniră,Zvârlindu-le în tină.Dar din adânc mijescA sevelor puteriCe iară se ivescCântând în primăveri.Din despicata frunză,Din frunza scuturată,O viață nouă încăPrin ani din an se-arată.Iar firea re-nnoităUn gând își luminează:Că-n frunza gălbenităRămâne încă rază.Aceeași e lumina,Și-n zori, și-n asfințire,Cântarea, rugăciunea,La fel au înfrățire.Gânduri … Citește mai mult

Carmen Sylva – Lupta

de

Dacă sunt poet și eu,E c-am biruit în luptăCu oștiri întregi de demoni,Cu puteri, vai, și ale lumiiȘi ale sufletului meu.Ale focului văpăiArseră ale mele geneȘi de sânge eu sunt cruntăȘi albă și de spuma măriiȘi strivită de oamenii răi.Moartea-n crâncenul război,Vai, îmi fuse-așa aproape.Iar în ochii mei ce ardȘi ce fulger așa jalnic:Asta n-o … Citește mai mult

Carmen Sylva – Muzica Mării

de

Ține dintâi ghiocul la urecheȘi-ascultă, pierzându-te-n visare:Că din scoică geme revărsare,Zbuciumarea mărilor străveche.Întreg glasul hăulitor al valurilorCâte au volburat tăinuire ferecată:Frământare în vaer preschimbată,Tălăzuind în vecii vecilor.Apropie urechea asupra inimii meleȘi ascultă, deslușind ce spune.Glasul dintâi, al lumilor străbuneSună peste mări, prin raze de stele.Ca valuri luptătoare, răscolind,Leagănă dorul lăuntricei tăinuiri:Cu dureri, cu nădejdi, cu … Citește mai mult

Carmen Sylva – Copacul

de

Caldul soare-al verii țese-acum fericeFire lungi prin aer, tort de-argint curat;Bate-o dulce boare câmpu-nrouatLegănând prin lanuri aurul din spice.Frunzele gătite ca de sărbătoriRâd, pe spate vesel capul și-l aruncă –Un copac, el singur, gol de tot pe luncăStă-ntratâta lume de cântări și flori.N-are bucurie nici de vânt și ploaie,Nici de cânt de pasări, nici de … Citește mai mult

Carmen Sylva – Spre Culmi

de

Lăsând Sinaia, plaiul suitor răzbateSpre stânci rostogolite într-al Peleșului vad,Peste puhoaie, ferigi, buturugi, zăgazuri răsturnate,Acolo izbucnesc Carpații o cetate din oștiri de brad.Bucegii amenință ca iazme-n urmă, dedesubt,Pe când urcușul, drum spre cer desface,La văgăuna unde stau molizii cu vârful rupt,Cuvântul sufletului, cântec se preface.Torentul prăbușit, în fund de văi vuiește,Când din hățiș spre pragul … Citește mai mult