45.
Un foc mi-e-n inimă și ochii-n lacrimi sunt.
Ulciorul vieții-i plin de-al sângelui frământ.
Mireasma-ți mă va smulge sigur morții,
în clipa când vei trece peste-al meu mormânt.
46
Moartea e o boală care n-are leac.
Regi și sfetnici la poruncă-i fac pe plac.
Împărați ce mai ieri prădau orașe
astăzi pradă viermilor sub glie zac.
47
Din ziua când făcutu-ne-ai Tu din argilă,
vădirăm numai nesupunere și silă.
În numele imamilor credinței noastre,
prefă-Te că nu vezi când vine-acea cămilă!.
48
De griji lumești oricare suflet are parte.
Prin alchimie poți de ele-a te desparte.
La urmă îi aflăm cu toții leac durerii,
căci inima-și găsește leacul doar în moarte.
49
De lumea asta vrând a mă desparte, – mă tot duc..
Lăsând în urmă China, mai departe – mă tot duc..
Întreb hagiii cât de lung e drumul.
„Am mers destul sau trebuie mai departe – să mă duc?”.
50
Tu, ce știința bolții nu știi s-o rezumi,
și nici spre crâșme pașii nuții să-i îndrumi,
o, cum vei ști tot ce-ai pierdut sau câștigat?
Cum vrei s-ajungi printre aleșii astei lumi?
Sensul versurilor
The verses explore themes of mortality, spirituality, and the search for meaning in life. They reflect on the inevitability of death, the struggles of earthly existence, and the longing for transcendence.