William Shakespeare – Sonetul 140
Fii înțeleaptă, nu-mi nesocoti / Gura ce-acum nu scoate un cuvânt; / Căci de tristețe … →
Fii înțeleaptă, nu-mi nesocoti / Gura ce-acum nu scoate un cuvânt; / Căci de tristețe … →
Iubirea-mi crește, tu o vezi scăzând; / Dar nu te amăgesc, nu sunt actor; / … →
Al meu ochi ca un pictor ți-a pictat / Splendida formă-n suflet cu folos / … →
O! Să nu zici că nu am fost fidel, / Deși în lipsa ta m-am … →
O, drag băiat, ce Timpul îl supui / Sfidând și coasa și clepsidra lui; / … →
Când bronz sau piatră, mare sau uscat, / Îşi pierd puterea şi pe urmă pier, … →
Cu chipul tău să-mi ții deschisă vrei / În noaptea agitată pleoapa grea? / Și … →
De ce e versul meu atât de plat, / Lipsit de prospețime și variații? / … →
Câți zori de zi în viață am văzut / Privind cu ochi stăpân creste-n văpăi, … →
Fudula violetă am certat: / De unde-ai șterpelit al tău miros / Nu din suflarea … →