De ce e versul meu atât de plat,
Lipsit de prospețime și variații?
De ce, cu timpul, nu am adoptat
Metode noi și stranii combinații?
De ce aceleași lucruri scriu mereu,
Păstrând același stil, știut prea bine,
Iar fiece cuvânt spune că eu
L-am scris, și că provine de la mine?
O, află, despre tine scriu cu drag,
Tu și iubirea-mi sunteți țel. Firesc
E vechi cuvinte-n haine noi să-mbrac,
Ce s-a mai folosit să folosesc:
Cum soarele răsare și apune
Iubirea mea ce s-a mai spus va spune.
Sensul versurilor
Sonetul explorează teama poetului de a nu mai fi original în exprimarea iubirii. El se întreabă de ce versurile sale sunt lipsite de noutate, dar ajunge la concluzia că iubirea însăși este eternă și poate fi exprimată în moduri mereu reînnoite, chiar și cu cuvinte vechi.