Al meu ochi ca un pictor ți-a pictat
Splendida formă-n suflet cu folos
Și trupul e un cadru minunat,
Iar perspectiva-l face mai frumos.
Căci doar prin pictor, prin talentul lui,
Realizezi c-ai chip fără egal,
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studio stă-n cui,
Iar ochii-ți sunt ferestre de cristal.
Și ochii ne-au slujit, să spunem drept,
C-ai mei te-au desenat și-ai tăi devin
Ferestre care dau la mine-n piept,
Ca soarele să-ți vadă chipul fin.
Dar ochii-abili pe care îi descriu
Pictează trupul, inima n-o știu.
Sensul versurilor
Sonetul explorează ideea de a picta frumusețea cuiva în suflet, folosind ochii ca instrumente de admirație. Se creează o legătură intimă și vizuală între îndrăgostiți, unde ochii devin ferestre către sufletele lor.