Cu chipul tău să-mi ții deschisă vrei
În noaptea agitată pleoapa grea?
Și somnul dulce astfel să mi-l iei
Cu umbre ce-amăgesc privirea mea?
E duhul tău pe care l-ai trimis
Să îmi pândească fapta nemilos
Și pricini noi să-mi caute deschis
Că tu de gelozie-acum ești ros?
O! tu nu ești atât de-ndrăgostit,
Dragostea mea îmi ține ochiul treaz,
Căci din iubire somnul mi-a pierit
Și de-al tău dor veghez fără răgaz;
Eu treaz aici, tu treaz, dar separat,
Cu alții-n jur, de mine-ndepărtat.
Sensul versurilor
Sonetul explorează sentimentele de gelozie și distanță într-o relație. Vorbitorul se simte urmărit și suspectat, în timp ce își exprimă propria devotare și insomnie cauzată de dor.