Aleksandr Blok – Ceața O Străbate Iară
Ceața o străbate iară / Râsul cuiva, șoptit. / Și tristețe mă-nfioară: / Dinspre-azur s-a … →
Ceața o străbate iară / Râsul cuiva, șoptit. / Și tristețe mă-nfioară: / Dinspre-azur s-a … →
Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur / Vii, troică veche, să mă duci, / Şi … →
Târziu, deasupra restaurantelor, / Năduf și larmă-i în văzduh, / Și stăpânește zarva vocilor / … →
Voi veni la toamnă iară / Tot aici să-mi amintesc / Geamătul din primăvară, / … →
În fereastra, sprințară, / O lumină clipea. / Doar în beznă pe scară / Arlechinul … →
Penumbra zilei fuge-mprăștiată. / Se-aude-un zvon de clopot nalt, senin. / Și treptele bisericii așteaptă … →
Ca altădată, ești departe iară, / Nici cu privirea n-am cum să te-ating / Tristețea … →
Ai trecut pe albastra cărare, / Ceața-n urmă se-nvolbură, grea. / Din înalt scăpărată-nserare / … →
Noaptea albă. În tărie / Iese luna cea din jar – / Rătăcindă plăsmuire / … →
Speranțele nu-mi par deșarte, / Tu pașii ți-i încetinești. / Dar ard prin ploapele lăsate … →