Penumbra zilei fuge-mprăștiată.
Se-aude-un zvon de clopot nalt, senin.
Și treptele bisericii așteaptă
Să-ți porți pe piatra vie pasul lin.
Tu vei păși pe ele, -ngemănate
Cu-al asprelor credinți de veac mister,
Și-a primăverii floare o să-ți scape
Aici, în bezna sfinților severi.
Cresc umbre roze, roze și neclare,
Iar clopotul răsună clar și nalt.
Pe trepte prinde bolta să coboare.
Eu pașii tăi i-aștept – străluminat.
Sensul versurilor
Poemul descrie o scenă contemplativă în apropierea unei biserici, unde naratorul așteaptă pe cineva. Versurile evocă un sentiment de mister, spiritualitate și anticipare, sugerând o conexiune profundă cu credința și natura efemeră a timpului.