Ca altădată, ești departe iară,
Nici cu privirea n-am cum să te-ating
Tristețea mea icoană-ți n-o-nfioară
Și-n suflet bucuriile se sting.
Putere sfântă-ți dă răceală aspră –
Păgânul jar e prea mistuitor.
De zace-scum în lut iubirea noastră,
Deasupra-i tu – ești schit strălucitor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de depărtare și pierdere într-o relație. Naratorul simte că nu poate atinge persoana iubită, iar tristețea sa nu o impresionează. Iubirea lor zace în trecut, în timp ce persoana iubită este percepută ca un ideal inaccesibil.